Aderarea la Uniunea Europeana va pune partidele in situatia de a-si defini mai bine identitatea pentru a se alinia diferitelor curente reprezentate in Parlamentul European. Dezbaterea a inceput mai demult, dar apele inca nu s-au linistit peste tot. Miza este la fel de importanta pentru partidele romanesti, dar si pentru cele europene. Cei 35 de observatori vor deveni, la 1 ianuarie 2007, europarlamentari cu drept de vot, numar important care poate influenta ponderea grupurilor parlamentare de la Strasbourg. Observam ca putine formatiuni politice si-au clarificat situatia din acest punct de vedere. Este vorba in primul rand de PSD, care acum are un loc bine stabilit in Partidul Socialist European si se bucura de sprijinul PES fara rezerve. Chiar si cand acestea s-ar impune. De exemplu, relansarea dupa alegeri a campaniei anticoruptie a provocat iritarea social-democratilor atat de la noi, cat si a celor de la Bruxelles, care au inghitit pe nemestecate galusca pe care le-a servit-o PSD, dupa care lupta impotriva coruptiei ar fi facuta exclusiv pe criterii politice. De asemenea, PNL este o forta importanta in ALDE, partidul liberalilor europeni, fiind unul dintre putinele partide de aceasta orientare care sunt la putere in Europa. Din acest punct de vedere, proiectul lui Valeriu Stoica de fuziune cu PD si aderarea la PPE era sortit esecului. In fond, de ce ar fi renuntat liberalii, care au in spate o traditie ce porneste de la 1848, la ideologia impusa de Bratieni pentru a fi un partid oarecare in PPE. Faptul ca familia crestin-democrata are ponderea cea mai mare in Parlamentul European nu e un argument din moment ce situatia se poate schimba in 2009. Iar disidenta lui Stolojan si a lui Stoica risca sa adune foarte putini aderenti si din cauza ca cei doi sunt suspectati in continuare ca ar dori renuntarea la liberalismul clasic. Totusi, PNL are o pozitie aparte si in ca