"şi totul era nimic...", în regia Cristinei Nichituş, este o altă premieră românească a toamnei. Distribuţia este bogată şi adună nume mari ale cinematografiei româneşti: Anca Sigartău, "şi totul era nimic...", în regia Cristinei Nichituş, este o altă premieră românească a toamnei. Distribuţia este bogată şi adună nume mari ale cinematografiei româneşti: Anca Sigartău, Cătălina Mustaţă, Tora Vasilescu sau Vasile Muraru. În film îşi face debutul ca actor Ovidiu Lipan ţăndărică, în rolul manelistului Adrian ţîţădemîţă. Acţiunea se petrece în zilele noastre, într-o dimineaţă de toamnă târzie, la marginea unui oraş oarecare din România, unde are loc slujba de sfinţire a unei noi biserici. Ca la un eveniment monden, la ea participă toate figurile importante din sat. Icoanele din biserică sunt pictate de marea vedetă locală, manelistul Adrian, zis şi Abdulah, socotit un geniu al muzicii. Chicoteli, bârfe, sporovăieli... În mijlocul forfotei, ţîţădemîţă suferă un atac de cord şi moare. Se deschide o anchetă. Suspectul principal este Joiţa păpuşăreasa (Anca Sigartău), care este arestată după înmormântarea lui Adrian. "Scenariul este o frescă socială, contemporană a societăţii româneşti, care are în prim-plan un personaj feminin colectiv (...) Poate să fie în acelaşi timp o citire a societăţii contemporane prin ochii eroinei principale Joiţa, care se vrea un fel de haiduciţă contemporană, un altfel de justiţiară, o păpuşăreasă justiţiară. În acelaşi timp este un film despre mântuire", spune regizoarea Cristina Nichituş. Anca Sigartău îşi aminteşte cum a arătat o zi de filmare la "şi totul era nimic...": "O nebunie, o viaţă concentrată într-o zi. Cu multă lume, cu criză de timp, cu lucruri pe care le-ai fi vrut întotdeauna să fie mai mult, cu ură şi dragoste în acelaşi timp. Dar asta e normal şi frumos. Dacă lucrurile ar fi mers toate în roz, undeva, ceva nu ar fi fost în reg