- Editorial - nr. 211 / 26 Octombrie, 2006 V-ati pus vreodata intrebarea de ce noi, romanii, suntem atat de oropsiti, de cand ne stim? De ce nu suntem americani, englezi sau francezi, chiar nemti, sa nu mai vorbim de elvetieni? Evident, aici nu este vorba de originea natiei, ci de parcursul acesteia de-a lungul vremii. De ce suntem saraci si ravasiti si de ce la noi toate merg de-a-ndoaselea? Foarte multi au deja raspunsurile la asemenea asertiuni. Mai intai, au venit peste noi popoarele barbare, apoi ungurii intr-o parte si turcii in cealalta parte, dupa care rusii si sovieticii peste tot si peste toti. Sunt, desigur, realitati de necontestat, numai ca de atunci a trecut ceva vreme si n-am fost singurii in aceasta situatie. Spaniolii au fost sub arabi circa cinci secole, italienii sub austrieci, finlandezii sub suedezi etc., care, iata, cu totii au avut ulterior alte evolutii, la ora actuala inscriindu-se rapid in randul tarilor civilizate, adevarate modele de democratie si prosperitate. Fara indoiala, in cumpana evolutiilor au atarnat greu seriozitatea si responsabilitatea generatiilor care au urmat in constituirea vietii sociale, a institutiilor statului, puse apoi sa lucreze eficient in interesul celor multi. Ei au reusit acest lucru pentru ca din sanul comunitatilor s-au detasat oameni cu adevarat constienti de menirea si raspunderea pe care o au fata de destinele natiunii din care fac parte, punandu-se in slujba acesteia, nu cu gandul de a-si trage foloase proprii (ceva vile, proprietati), ci de a o sluji cu devotament si credinta pana la sacrificiu. Desigur, la umbra acestor falnici barbati au crescut vlastare pe masura, care, proliferand, au format o masa compacta de inaintemergatori pentru natia lor, invatandu-i pe ceilalti nu numai cum sa-si apere glia, ci si cum sa-si edifice o viata materiala si spirituala mai buna. Francezii ii numeau pe cei din fata "e