Proiectul „Mari Romani“, initiat de TVR in parteneriat cu Evenimentul zilei, a ajuns, dupa sase luni de zile, la final, culminind cu ierarhia celor zece romani, „sortati“ dintr-o adunatura bizara de Mari Romani, in care intrau de-a valma sportivi, oameni de cultura, domnitori, alaturi de personaje precum Becali sau Madalina Manole. Topul celor zece, care a dus la dezbateri nesfirsite, care s-a concretizat in documentare, s-a transformat in cele din urma intr-un show cu sustinatori pasionali ce a tinut cu sufletul la gura sute de mii de romani, votanti sau nu. Dincolo de entertainment, ierarhia stabilita in mod popular mai degraba decit democrat poate oferi sociologilor, istoricilor si cercetatorilor intr-ale mentalitatilor subiecte inepuizabile.
Fara sa am pretentia de-a face un astfel de studiu, asezarea pe podium a celor zece Mari Romani nu ma poate lasa indiferenta, merita un mic comentariu. Cum de Stefan cel Mare, cu toate pacatele sale, a cucerit inimile romanilor dornici de vot, intrecindu-i pe Carol I, pe Mihai Eminescu, Mihai Viteazu, pe Brancusi, pe Eliade? De „vina“ este nu numai spiritul nationalist – doar mai erau si alti domnitori pe acolo –, ci mai ales apropierea inconstienta a lui Stefan cel Mare si Sfint de Ivan Turbinca, cel care, ajuns la portile raiului, il intreaba pe Sfintu Petru daca au „tabacioc“, „votchi“, „femei“ si „lautari“. Probabil ca aceasta umanizare, combinata cu imaginea de luptator neinfricat si invingator al turcilor, a mobilizat mentalul colectiv la un vot afectiv. Chiar si Andrei Gheorghe, pus sa aleaga intre Stefan cel Mare si Carol I, l-a ales pe cel dintii, pe motivul ca-i mai cool, un argument cel putin bizar. Dar nedumerirea mea nu se opreste aici.
Maresalul Antonescu se plaseaza pe locul 6, inaintea lui Cuza, Eliade sau Brancusi. Cu toate circumstantele atenuante, cred ca locul lui nu este acolo.
