Distinsul intelectual Andrei Plesu, pe un ton ironic-amar, aseamana actuala dosariada cu o mineriada de hartie. Adica destine de personalitati recunoscute ale scenei publice sunt practic frante sub tavalugul dezvaluirilor, aruncand, prin influenta, oprobriul opiniei publice asupra intregii intelectualitati romanesti.
Nu contest ca sunt excese, ca multi neaveniti isi dau cu parerea si "dau cu tunul" fara probe, doar din prostie, invidie ori rautate, ca se produc greseli cu efect distrugator asupra unor persoane onorabile, dar nu inteleg de ce aceasta generalizare.
De ce acest vechi si indelung uzitat "dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine" tocmai din partea unui intelectual rasat? Daca anumite personaje foarte respectate de pe scena publica ori politica sunt dovedite ca au colaborat cu fosta politie politica ori ca erau disidenti fabricati de KGB, sau ca sunt impostori sadea, asta inseamna ca toata intelectualitatea e condamnabila? De unde
aceasta concluzie? Ce rost au exagerarile tenebroase ale domnului Plesu, atat de scarbit de mizeria de sub pres prea adanc rascolita? Era mai bine ca turnatorii si impostorii sa ramana acoperiti, sa se inghesuie ca paduchii in frunte la onoruri si privilegii nemeritate, castigate doar de pe urma tupeului, nu a unei cariere meritorii? Daca nu s-ar fi inceput aceasta minima asanare a scenei publice
am mai avea vreo sansa de renastere? Impostorii n-ar fi promovat tot indivizi asemenea lor ca sa fie siguri ca nu le vor fi scoase vreodata la iveala scheletele din debara?
Din nefericire, situatia din patria noastra nu e deloc roza. Crema intelectualitatii a fost exterminata in puscariile si lagarele comuniste si inlocuita, in pozitiile-cheie, cu demidocti brutali, credinciosi partidului. Dupa revolutie s-a inregistrat o noua ofensiva a imposturii.
S-au infiintat
