Despre cum vom adopta de bunavoie si nesiliti de nimeni acquis-ul crizei guvernamentale.
In mod paradoxal, desi extinderea UE din 2004 e un succes economic si social, scenele politice ale noilor membre au trecut si trec prin perioade surprinzator de agitate. Chiar acum, Cehia nu are guvern, Polonia are unul minoritar, in Slovacia partidul social-democrat a fost nevoit sa se alieze cu extremistii de dreapta si s-a vazut condamnat de colegii socialisti din Europa.
In Ungaria, opozitia crede ca prin violenta poate sa devanseze viitoarele alegeri si s-ar putea sa creada corect.
O fi ceva defect cu sufletul acestor popoare care tind sa o ia razna dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta? Cum nu cred in suflete colective, as avansa alta explicatie: in anii de dinaintea integrarii a existat un fel de presiune si de concentrare spre obiectivul integrarii, care a functionat ca un numitor comun pentru politicieni.
Crizele, nebuniile, prostiile politice au fost machiate si mascate. Politicienii nu isi permiteau sa provoace si sa intretina crize reale (se paruiau, dar guvernul exista si functiona), pentru ca cine facea asa isi asuma riscul de a fi aratat cu degetul: uite, asta ne-a facut sa ratam integrarea. Politica a fost ca o oala sub presiune.
Romania va repeta acest model si cel mai probabil anul 2007 va fi marcat nu de crize ale coalitiei de guvernare ca pina acum, ci de o prelungita criza guvernamentala. Adica vom petrece cel putin o buna parte din 2007 fie cu guvern minoritar, fie cu premier interimar.
Avem conditii pentru o criza prelungita. Un presedinte care a invatat din experienta trecuta ca ii ies cartile in situatii de criza, mai ales cind e atacat din toate partile. Un premier care stie ca odata plecat de la Guvern nu mai are nici o sansa sa se intoarca si, in plus, va pierde si partidul.
@
