Dan Voiculescu se afla in razboi permanent: cu seful statului, cu Partidul Democrat, cu ministrul justitiei, cu CNSAS, cu presa. Seful Partidului Conservator foloseste strategia conflictului nu doar pentru a-si creste bazinul electoral, aflat intre 1 si 3 la suta, in functie de institutul care face sondajele de opinie, ci si pentru a-si regla conturile cu adversarii politici sau cu inamicii economici.

Dan Voiculescu, adus impreuna cu partidul sau de buzunar la guvernare de Traian Basescu, ii gaseste saptaminal sefului statului nod in papura spunind ca este un „presedinte ipocrit“ si „nepriceput“, care cauta „publicitate si popularitate ieftina“ si care „a colaborat cu Securitatea“. Obsesia Securitatii s-a instalat la Voiculescu dupa ce Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) i-a descoperit dosarul de informator si a ajuns la concluzia ca a facut politie politica. Verdictul l-a eliminat pe seful conservatorilor din cartile pentru vicepremieri chiar in momentul cind premierul Tariceanu era pe punctul sa-i ofere fotoliul devenit vacant dupa retragerea lui Gheorghe Copos, aflat in cercetari penale la DNA.

Pentru a-si demonstra inocenta, Voiculescu a explicat, ca si cum ar fi fost ultimul supravietuitor al regimului comunist, ca inainte de 1989 toti salariatii ar fi fost obligati sa colaboreze cu Securitatea. in acelasi timp, s-a chinuit sa dovedeasca, prin trustul de presa pe care-l controleaza, ca Traian Basescu ar fi lucrat nemijlocit cu politia politica ceausista si ca CNSAS manevreaza informatiile pe care le are in scopuri politice. Mai mult, Voiculescu sustine, fara sa aiba probe, ca Mircea Dinescu, membru al Colegiului CNSAS, ar fi fost, la rindul lui, recrutat de Securitate in anii ’80. Presedintele conservator crede ca, prin astfel de acuzatii, vinovatia sa ar fi mica si ca, in ochii opiniei publice, turnatoriil