Recomandam cititorului sa citeasca ambele romane (in ordine, desi nu e obligatoriu), iar daca astazi vorbim despre Iubire etc. e pentru a recomanda si cealalta carte, Trois. Julian Barnes este, cu siguranta, cel mai francofil (as spune chiar, fara nici o nuanta peiorativa, cel mai "frantuzit") dintre romancierii britanici contemporani. Dar, daca finetea si inventivitatea sint frantuzesti, umorul ramine autentic englezesc. Julian Barnes nu si-a cistigat, in Romania, notorietatea pe care o merita. I s-au tradus mai multe carti, printre care si Papagalul lui Flaubert, care a cunoscut o frumoasa cariera mondiala. Iubire etc. (Nemira, 2006, trad. Cornelia Bucur) este de fapt o continuare a romanului intitulat - frantuzeste, se putea altfel? -Trois (aparut anul acesta tot la Nemira, editura ce pare sa-si fi asumat - si bine face - publicarea lui Barnes). Recomandam cititorului sa citeasca ambele romane (in ordine, desi nu e obligatoriu), iar daca astazi vorbim despre Iubire etc. e pentru a recomanda si cealalta carte, Trois. Asadar: Gillian se casatoreste din dragoste cu Stuart, apoi il inseala - tot din dragoste - cu prietenul lor Oliver, divorteaza de Stuart, se recasatoreste cu Oliver (si fac doi copii), Stuart pleaca in Statele Unite, are o a doua experienta conjugala incheiata tot cu un divort, se intoarce dupa un deceniu in Anglia si... Ei bine, abia acum lucrurile se complica. Stuart face ce face si ajunge in intimitatea cuplului Gillian-Oliver, acesta din urma, adica Oliver, traverseaza - nu numaidecit din motive sentimentale - o perioada de depresie, Stuart o regaseste - erotic - pe Gillian si se formeaza astfel un nou (de fapt acelasi, dar cu o mica schimbare de roluri) triunghi conjugal. De unde se vede ca niciodata nu trebuie sa pretinzi ca poti prevedea viitorul... Cartea e construita original, fiecarui personaj i se da cuvintul, fiecare se "confeseaza" citito