Din mediul virtual poti afla nu doar opinii avizate (insa uneori atit de subiective) ale criticilor, ci si pareri de amatori sau de simpli cititori. Intri, asadar, intr-un teritoriu al subiectivitatilor de tot felul, al polemicilor si al opiniilor de cafenea sau al celor academice. O birfa mica sau un incident biografic, un scandal public sau o stire de culise, o concurenta generationista sau un conflict personal, iata ce asigura condimentele cu care lumea literara isi atrage rating-ul.
Pe Internet astfel de condimente gasesti in special pe blog-uri sau pe grupurile de discutii, alaturi de discursuri critice si de beletristica propriu-zisa. Imaginea pe care si-o formeaza cititorul on-line este insa una fluctuanta, in functie de ceea ce gaseste in retea la un moment dat si de schimbarile rapide pe care i le releva un browser de cautare (disparitia unor site-uri, aparitia sau actualizarea altora etc.).
„Cind am scris textele pe care le puteti citi in aceasta pagina, nu mi-am propus sa fac literatura, ci, dimpotriva, sa ma indepartez cit mai mult de ea. Numai ca, dupa cum se va vedea, literatura e o fiinta destul de paradoxala si poate sa existe bine-mersi si atunci cind este negata.“ Acesta este textul care ne intimpina pe pagina scriitorului Cezar Paul-Badescu, Deloc literatura (http://groups.msn. com/CezarPaulBadescu). „Deloc literatura“ este, de fapt, un nume posibil de carte, asa cum marturiseste autorul povestirilor Tineretile lui Daniel Abagiu. Romanul Luminita, mon amour este o fictiune despre o existenta in doi, narata prin apelul la trucul schimbului de e-mail si interpretata sub forma unei autofictiuni. Numeroase aspecte din roman par a fi, intr-adevar, autobiografice, autorul scriind „despre ceea ce traieste si simte cu adevarat“, despre „penibilul personal si al vietii in care traim“.
Al citelea tip de autenticism este aces
