Cuvantul la ordinea zilei pentru a eticheta targuiala Vosganian la schimb cu Ministerul Apararii este troc. Mi se pare nepotrivit. Troc inseamna schimb in natura, primitiv, cea mai simpla forma de comert, dar aproximativ echitabila: atatea piei de oaie contra atatea varfuri de sageata. Or, in "afacerea" sus-mentionata, PNL in cap cu Tariceanu au dat aproape tot pe aproape nimic. Si nu Traian Basescu este cel care i-a adus in halul asta.
In acest moment, Partidul National Liberal tocmai a demonstrat tarii intregi ca nu e nici national si nici partid.
National. Interesul national cerea ca persoana propusa pentru postul de comisar UE sa fie cunoscuta la nivelul structurilor europene si, pe cat posibil, necontestabila.Dl. Varujan Vosganian nu indeplineste nici una din aceste conditii: la Bruxelles e un necunoscut, iar in Romania sunt cunoscute relatiile sale politico-financiare cu Sorin Ovidiu Vantu si cu alte zone crepusculare.
Nu intamplator, intr-un cotidian central conectat la astfel de zone a aparut cu catava vreme in urma un articol cu titlul "Pariu pe Vosganian". Pariu castigat, dar nu de Romania - exista posibilitatea ca Vosganian sa fie respins de catre oficialii UE.
Basescu stie bine de legaturile lui Varujan Vosganian si actualului ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, cu S.O.Vantu, dar se spala pe maini cu cinism - nu el l-a propus pe Vosganian. Ceea ce a contat in aceasta alegere au fost, evident, doar interesele de grup care il leaga pe C.P. Tariceanu de niste insi care ii zic "bai, Caline..."
Partid. Protejarea prestigiului partidului cerea ca malacul netot Atanasiu sa fie repus in functie, potrivit legii. Dupa aceea, putea fi inlocuit a doua zi, dar de catre liberali. Daca Basescu tinea mortis sa nu-l mai vada pe Atanasiu la Aparare, oricum postul trebuia pastrat de PNL.
Ce s-a inta
