Generatia "muzicii noi" si Roman Vlad in 1964. De la stanga la dreapta: Gheorghe Costinescu, Mircea Istrate (jos), Coca Niculescu, Dan Constantinescu, Roman Vlad, Doru Popovici, Tiberiu Olah, Mihai Mitrea Celarianu, Cornel Taranu, Alexandru Hrisanide, Radu Stan Cu o silueta eleganta si adolescentina la cei peste 70 de ani, jovial, prietenos si plin de insufletire, dar cu replica prompta si acida atunci cand partenerul de dialog o merita, Cornel Taranu este una dintre figurile emblematice ale Clujului. Il poti intalni aproape zilnic trecand spre Conservator prin fata Librariei Universitatii, cu pasi mici si energici si cu nelipsita geanta studenteasca aruncata peste umar. Atunci cand iti vorbeste despre prieteni, iti spune de la bun inceput ca existenta de compozitor i-a fost marcata decisiv de personalitati din lumea literelor: Tristan Tzara si poetii avangardisti interbelici, Lucian Blaga, Nichita Stanescu, alaturi de reprezentantii noului val poetic impus incepand cu anii '60. (Radu Constantinescu)
Am avut extrem de multe de invatat in Franta. Cand am revenit in tara, am fost intrebat de multe ori, mai deschis sau mai voalat, de ce nu am ramas acolo. Adevarul este ca in perioada in care am fost la Paris nu am reusit sa scriu muzica aproape deloc. Eram atat de impresionat si de avid sa vad ce se intampla in jur, incat nu puteam lucra, am schitat doar niste idei. Apoi, o doamna mi-a facut un horoscop si mi-a zis ca nu voi reusi sa creez niciodata decat la mine acasa. Mi-a mai spus si altele, dar cel putin in prima privinta a avut dreptate. In plus, familia avea nevoie de mine, iar eu speram ca, in tara, lucrurile vor merge mai bine, ca vom putea circula mai usor, ceea ce s-a cam intamplat pana prin anii '70. Pe de alta parte, aparuse o generatie noua de poeti: Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ana Blandiana; eram prieten cu toti, av
