Aburii sampaniei care ar fi trebuit deschisa pe 26 septembrie, atunci cand a fost confirmata aderarea Romaniei laUniunea Europeana in 2007, s-au risipit. Euforia de moment, atata cat a fost, a fost rapid inlocuita de sentimentul efortului inutil cu care societatea civila s-a obisnuit de 16 ani: dupa ce s-au vazut cu sacii europeni in caruta, parlamentarii s-au simtit liberi sa calce in picioare atat aspiratiile electoratului, cat si recomandarile Comisiei Europene. Proiectul de lege privind infiintarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Integritate (ANI) a fost masacrat in Comisia juridica a Camerei Deputatilor de alianta ad-hoc UDMR-PC-PSD-PRM, intr-un mod care, prin agresivitatea sa, ne indeamna sa ne aducem aminte de duritatea antidemocratica a anilor ‘50. Olli Rehn si José Manuel Barroso, care ne-au felicitat pentru progresele realizate, fac figura de fraieri: puterea de la Bucuresti intelege sa continue traditia politicii romanesti dintotdeauna, rezumata in formula "zicem ca ei si facem ca noi". Spunem aceasta pentru ca, desi Alianta D.A. sustine formal proiectul guvernamental al legii ANI, dizidenta antidemocratica a partenerilor de guvernare coalizati impotriva ANI (PC si UDMR) nu a fost in nici un fel penalizata nici de primul ministru, nici de liderii PD. Impresia creata este ca partidele din Alianta sustin proiectul Monicai Macovei doar de forma, fara a fi deranjate prea tare de emascularea ei de catre membri ai Comisiei juridice. Singura pe metereze sa lupte pentru un control ferm al conflictului de interese si incompatibilitatilor a ramas societatea civila.Coalitia pentru o Guvernare Curata i-a adresat chiar domnului Olteanu o scrisoare foarte ferma, in care avertiza: "In cazul in care proiectul va fi adoptat in forma actuala vom face tot ce ne sta in putinta pentru a atribui raspunderea acestei farse legislative, in mod individual, tuturor celor c