Chiar daca, dintre evenimentele artistice care se petrec intr-un an in Franta, am lua in considerare numai festivalurile, tara aceasta tot ar putea fi numita inima culturala a Europei. Aici are loc cel mai renumit festival international de teatru - cel de la Avignon -, cel mai important festival de film - cel de la Cannes - si cel mai "tintit" festival al artistilor papusari: Festivalul Mondial al Teatrelor de Marionete de la Charleville-Mezieres.
ESti prezent in programul festivalului de la Charleville, inseamna ca existi. Indiferent ca s-a auzit sau (inca) nu de tine, indiferent ca esti artist independent, trupa particulara ori teatru de stat. Asa se pune problema printre artistii papusari cand vine vorba despre Festivalul Mondial al Teatrelor de Marionete.
In oraselul din Ardennes totul a inceput acum 45 de ani, cand artistul Jacques Felix, nascut aici, a pus bazele a ceea ce va deveni, incepand din 1972, Festivalul Mondial al Teatrelor de Marionete. Editie dupa editie, reuniunea a crescut, iar in jurul ei, Institutul International si Scoala Nationala Superioara pentru Arta Marionetei. De viata acestor doua institutii se leaga si un nume romanesc: Margareta Niculescu, cea care le-a fondat si condus multi ani si care este acum presedinte de onoare al UNIMA (Uniunea Internationala a Artistilor Marionetisti). O data la trei ani, toamna (la sfarsit de septembrie sau inceput de octombrie), timp de o saptamana, mica localitate din nord-estul Frantei isi dubleaza numarul de locuitori. Printre cetatenii sai "de ocazie" m-am numarat anul acesta si eu, participand, la recomandarea Sectiei romane a Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru (AICT), la seminarul tinerilor critici, desfasurat in cadrul festivalului.
Pe strazile inguste, pline de curiosi adunati sa urmareasca vreo reprezentatie a artistilor ambulanti, in drum spre una sau alta dintre sal
