Alexandru Dobrescu Siderat probabil nu atat de faptul ca un roman - si iesean pe deasupra, iesit va sa zica din scolile "capitalei culturale" a tarii - a avut fericita inspiratie sa se pretinda ceea ce nu era, cat de nesansa de a-i fi data in vileag impostura, un jurnalist din partea locului s-a grabit sa traga incheierea ca acest nefericit accident deseneaza o pata de nesters pe subtirele obraz al intelectualitatii noastre. Sa fim seriosi! La drept vorbind, ce asa mare nenorocire s-a intamplat? Nimic alta decat ca omul se lauda a fi doctor si nu prea era; si se mai dadea, zic gurile rele, drept autorul unor carti pe care nu prea le scrisese. Ei si? E cazul sa ne impacientam doar pentru atata lucru? Si sa ne indignam pana la pragul apoplexiei? Sa fie oare mai vrednic de blam un asemenea ins decat sutele, miile de posesori pe nemerit ai titlului in cauza? A fi doctor cu patalama intr-un domeniu oarecare nu mai e demult un motiv de mandrie: e aproape o insulta. Caci sunt doctori in acelasi domeniu si cutare, si cutarica, si cutarescu, persoane cu care te jenezi a te asemui, fie si numai pentru ca abia de stiu sa-si caligrafieze numele. In loc sa diferentieze, sa scoata din rand, sa distinga, doctoratul a ajuns un fel de uniforma, purtata cu egal aplomb si de destept si de prost, si de carturar si de ageamiu. Domnul X, care si-a pus numele pe zeci de cercetari originale, e la fel de doctor ca si domnul Y, care nici nu e inclinat, nici dispus si nici in stare sa cerceteze ceva vreodata. Ar fi interesant sa se publice un inventar al doctorilor confirmati in, de pilda, ultimul deceniu. S-ar vedea atunci ca nici macar a suta parte dintre ei n-au dat la iveala o lucrare, nu originala, cum s-ar cuveni potrivit stipularilor din lege, dar cel putin mai de doamne ajuta, adica scrisa curat romaneste si cat de cat coerenta de la un cap la celalalt. De nu sunt pur si simplu