La începutul săptămînii am putut vedea la televizor cîteva imagini din ţara vecină, unde se sărbătorea ziua naţională, într-o atmosferă mai încărcată decît ne obişnuiserăm. Insistenţa un pic mai mare a televiziunilor se datorează, de bună seamă, nu vreunui interes (trezit brusc) pentru realităţile maghiare, ci ultimelor evenimente politice din Ungaria, tensiunilor crescînde între simpatizanţii de dreapta şi susţinătorii premierului Gyurcsány. Adevărul e că ştim foarte puţin despre ţările din jurul nostru, nu numai în materie de politică, ci şi în materie de cultură, şi este greu să nu găseşti exasperantă situaţia în care aproape tot ce aflăm despre vecini trebuie neapărat să fie "filtrat" prin dispozitivul informaţional şi conceptual al altora, fie ei anglo-, franco- sau germanofoni. Ei bine, în acest context, Producţie colosală! (Világszám!) este o premieră care chiar merită, şi nu doar pentru că ne spune, într-un mod sensibil, ceva instructiv despre o altă revoluţie decît cea despre care au fost produse, recent, trei filme româneşti. Lunea trecută s-au împlinit 50 de ani de cînd locuitorii Budapestei au ieşit în stradă, în sprijinul guvernului condus de Imre Nagy, care se vedea ameninţat de o intervenţie străină la care şi românii au avut o oarece contribuţie, nu prea discutată în manualele autohtone de istorie. Fiecare cu revoluţiile lui, s-ar putea spune, dar ştiţi bine că nu e chiar aşa. 1956 a reprezentat, în memoria colectivă a ungurilor, o dramă dificil de uitat, pe care tragicomedia regizorului Róbert Koltai o tematizează într-un registru care reuşeşte să elimine tensiunile, respectînd, totodată, semnificaţia majoră a momentului. Secretul constă, fireşte, în măiestria verificată a tradiţiei central europene (din cinematografie, dar şi din literatură). Naftalin şi Dodó, doi fraţi gemeni născuţi la începutul secolului, nedespărţiţi şi dedicaţi profesiunii eter