Dupa admiterea Romaniei si Bulgariei in 2007, Uniunea Europeana se va extinde de la 25 la 27 de state, va avea o populatie de 480 de milioane de locuitori si va produce un sfert din Produsul Intern Brut global. Desi impresionante, ponderea economica si numarul de locuitori nu garanteaza ca UE va exercita o influenta considerabila pe arena internationala. Ca sa-si poata proiecta autoritatea la nivel global, UE va trebui sa-si amelioreze coeziunea comunitara, sa-si consolideze structurile de politica externa si de securitate si sa-si simplifice mecanismele decizionale in asa fel incat sa respecte interesele nationale ale statelor membre. Extinderea UE spre Est prin includerea tarilor din Europa Est-Centrala (EEC) a modificat caracterul, preocuparile si aspiratiile comunitatii europene. La initiativa Statelor Unite, tarile EEC au fost admise in NATO inainte de a deveni membre UE. Populatiile si elitele politice din EEC si-au exprimat recunostinta fata de America si loialitatea fata de NATO pentru rolul important pe care l-au avut in combaterea comunismului, in asigurarea securitatii europene si in "deschiderea" structurilor occidentale spre Est. In acelasi timp, statele EEC considera ca aderarea la UE este esentiala pentru stabilitate politica, pentru mentinerea unor relatii detensionate cu vecinii si mai ales pentru prosperitate economica. Desi tarile EEC sunt diferite ca experienta istorica, perceptii politice si aspiratii nationale, ele au multe trasaturi comune in legatura cu apartenenta lor la structurile occidentale, cu influenta lor asupra politicii externe si de securitate a UE si cu dilema exprimarii preferentiale a loialitatii fata de UE, NATO sau SUA. Cordialitatea transatlantica s-a deteriorat simtitor in ultimii cinci ani, de cand administratia actuala de la Washington a lansat razboiul global antiterorist. Divergentele dintre SUA si nucleul franco-german s