Am cunoscut mai mulţi oameni - în străinătate, dar şi în România - care preferă să comunice cu tine pe Messenger, şi nu atunci cînd eşti faţă în faţă cu ei. Cînd îi vezi, nu au mare lucru să-ţi spună, dar pe chat sînt foarte activi şi locvace. Mai mult, am cunoscut chiar unele persoane care vor să comunice numai via Internet şi, cînd au de discutat ceva, refuză să se întîlnească cu interlocutorii. Pare un scenariu de povestire SF? Poate părea, dar, din păcate, această povestire a devenit realitate, iar relaţiile interumane sînt din ce în ce mai mult mediate de spaţiul virtual. O discuţie faţă-n faţă este considerată, de tot mai mulţi, ceva care face individul vulnerabil şi de aceea este preferată o întîlnire pe Messenger, unde el, aflat în faţa monitorului propriu, se simte protejat. Apoi, la adăpostul user name-ului, deci de cele mai multe ori al anonimatului, el va putea să fie oricum, căci nimeni nu-l va trage la răspundere.

Viaţă virtuală

Există pe Internet un spaţiu unde poţi să trăieşti propriu-zis - virtual, bineînţeles (dar pentru mulţi graniţa dintre virtual şi real este din ce în ce mai ştearsă). Spaţiul se numeşte "Second life" şi acolo poţi intra înregistrîndu-te ca membru, cu user name şi parolă, şi primeşti un avatar - un personaj desenat în 3D, asemeni celor din jocurile pe computer. Dacă intrarea e gratuită, pentru a "trăi" în "Second life" îţi trebuie, ca peste tot pe pămîntul acesta, bani. Reali. Există bănci virtuale unde poţi schimba banii palpabili în cei virtuali care circulă în "Second life". Cu ei, îţi poţi cumpăra un teren în această lume de pe Internet, o casă, obiecte, mîncare şi tot felul de servicii. Prin urmare, îţi sînt asigurate toate condiţiile să trăieşti, cu tot ce presupune aceasta şi în lumea reală - să locuieşti în condiţii conforme cu bugetul, să interacţionezi cu alţi indivizi (alte avataruri), să te distrezi,