Cind a simtit ca-i fuge partidul cu totul de sub picioare, Calin Popescu Tariceanu s-a inviorat spectaculos. Premierul defensiv, ezitant si moale s-a imbatosat aproape vulgar, ca o cata pusa pe harta. Presentimentul dezastrului politic i-a pus singele in miscare si, de vreo trei zile, vedem parca alt om.

Iesirile sale publice sint mai agresive, mai acide sau chiar rautacioase. Gata cu galanteria si cu eleganta!

De pilda, ministrului justitiei, care-l sfidase public refuzind sa-i trimita un CV, Tariceanu i-a raspuns joi seara, intr-o emisiune tv, cu o mica mojicie: “Monica Macovei nu trebuia sa astepte un covor rosu. In ziua aceea, covorul rosu pentru ea era dat la Nufarul, la spalat”.

Asta e Tariceanu? Chiar el. Sa-i urmarim, mai departe, gesticulatia.

A cedat inexplicabil ministerul Apararii, o importanta reduta de putere abandonata fara rezistenta in miinile pedistilor. Cadou cu fundita portocalie. Aici pluteste inca un mare mister. De ce a abandonat atit de usor? A fost doar prostie si obnubilare politica, sau am avut de-a face cu un asalt dinspre Cotroceni caruia Tariceanu, mult prea slab, i-a cedat.

Nu vom afla, cred, prea curind, ce i-a trintit Basescu pe masa miercuri dimineata, in timpul scurtei intrevederi de la Guvern. In tot cazul, impresia generala a fost ca Tariceanu este o prada usoara, cu mari vulnerabilitati si slabiciuni speculate din plin de un Traian Basescu lipsit de scrupule sau amabilitati.

Dupa o batalie pierduta atit de usor, Antonescu s-a declarat dezamagit, Rusanu ar fi refuzat sa mai calce la sedinta de miercuri convins ca asista la “o mare porcarie”, iar in spatele usilor PNL s-a auzit un cor de proteste. Ce mai freamat, ce mai zbucium... In mintea liberalilor cu vechime a incoltit ideea ca Tariceanu tradeaza partidul ca sa-si salveze pielea.

Unii i-au spus d