Îndemnată să-şi noteze fragmentele de existenţă cotidiană, fără nici o preocupare stilistică, fără efort analitic sau dorinţă de transfigurare, cu automatismul care ar fi, chipurile, garantul autenticităţii, doamna T îşi va fi cumpărat, după gustul ei ales, un caiet elegant, legat în piele, cu pagini veline, cu margini aurite, pe care peniţa să alunece uşor, în ritmul variabil al vocii ei interioare. Contrastul dintre precaritatea trăirilor şi somptuozitatea suportului pe care acestea urmau să fie consemnate nu putea decît să-i inhibe demersul. Corecturile inevitabile maculau suprafaţa de ivoriu a paginii, marginile acesteia puneau frîne fluxului relatării. Hîrtia, contrar opiniei răspîndite, nu suportă orice.
În schimb, suportul electronic, desfăşurat în voie, pe ecran, suport care nu păstrează urmele poticnirilor sau ale revenirilor, îndeamnă pe oricine să-şi etaleze, fără rezerve, lungul şi plicticosul drum al devenirii sale. A-ţi construi un site web presupune reflecţie, structurare şi, mai ales, o dureroasă interogare în privinţa propriei identităţi. În schimb, a redacta un jurnal online, un blog, presupune doar succesiunea notaţiilor, a "posting-urilor", fără vreo preocupare de coerenţă. Dacă deschizi un jurnal scris pe un caiet, trebuie să răsfoieşti grăbit trecutul, pentru a ajunge la prezent. Dimpotrivă, pagina jurnalului virtual se derulează precum timpul, împingînd trecutul în jos, iar actualitatea ocupă locul de vedetă.
Puţini autori de bloguri îşi pun întrebarea lui Malraux: "cît merită să-mi pese de ceea ce contează doar pentru mine?". Cu naivitate, ei îşi închipuie că bietele lor existenţe, în care achiziţiile, naşterile şi aniversările sînt cele mai de seamă evenimente, iar bolile animalelor de casă - cele mai mari tragedii, devin semnificative doar pentru că sînt relatate. Nu le citeşte nimeni blogul, nu şi-l recitesc nici ei, dar pă
