Daca tot am inceput sa vorbesc, saptamana trecuta, despre alte tari, alte natii si alte lumi, trebuie neaparat sa spun ceva si despre aeroporturi, avioane si companiile aeriene.
Bineinteles ca nu m-am bucurat de 11 septembrie. Mi s-a parut ingrozitor ce s-a intamplat. Iar apoi cand a trebuit sa zbor, mi s-a parut si mai ingrozitor, avand in vedere noile restrictii si, mai ales, noile controale, supracontroale si controale ale controalelor. Cel mai relaxant este atunci cand esti intre doua avioane si, cum se intampla de obicei, ai cam o ora sa faci transferul.
Din pacate, cu doua-trei zile in urma, un domn suparat cu barba si turban a anuntat ca are de gand sa rada toata crestinatatea de pe fata pamantului asa ca, intr-o impresionanta desfasurare de forte, crestinatatea se apara provocand cozi uriase in aeroporturi, pentru ca este foarte probabil ca doamna cu pantofi cu catarama sau domnul cu maruntis in buzunar sa fie, de fapt, teroristi periculosi care vor sa deturneze un avion folosindu-se de incaltari sau de o moneda.
Deja m-am resemnat sa fiu descaltata, partial dezbracata si temeinic pipaita de vajnicii aparatori ai crestinatatii si sa pierd avionul din cauza cozilor. Dar nu mi se pare ca obtinem vreo victorie impotriva terorismului daca agentul de control nu prea stie cum sa opereze banda si trebuie sa astepte vreo zece minute un coleg care sa-i arate pe ce buton sa apese, timp in care eu stau desculta si fara curea, impreuna cu alte doua persoane cam in aceeasi situatie. Asta ca sa nu o mai mentionez pe tanara care a avut nefericita idee de a purta lenjerie intima cu paftale, pe care, de altfel, nu cred ca a mai recuperat-o.
Recunosc, terorismul este o amenintare reala si marturisesc ca tresar la vederea oricarui musulman cu turban, iar daca mai si buchiseste foarte incruntat din ceea ce mie mi se pare a fi o carte religioasa, ma sp
