COMUNICATUL SAPTAMANII Daca e marti, e Seal. La Sala Polivalenta. Un show aidoma unui vin sec, de un anume producator, la care nu vreau sa ii spun numele, pentru ca as face reclama si nu cred ca ar avea nevoie. Astfel, am fost la un show la care am platit poate prea mult pentru calitatea lui, am vazut un tip, pe care il placusem si pe care il plac si acum, intr-un soi de repetitie cu public. COMUNICATUL SAPTAMANII Daca e marti, e Seal. La Sala Polivalenta. Un show aidoma unui vin sec, de un anume producator, la care nu vreau sa ii spun numele, pentru ca as face reclama si nu cred ca ar avea nevoie. Astfel, am fost la un show la care am platit poate prea mult pentru calitatea lui, am vazut un tip, pe care il placusem si pe care il plac si acum, intr-un soi de repetitie cu public. El si alti cinci instrumentisti, care si-au repetat din nou melodiile, dar de data aceasta in fata unui public mult mai mare decat staff-ul lor. Un show fara show, o cantare propriu-zisa, de la un artist care, prin prezenta, nu si-a demonstrat decat mediocritatea si totodata norocul pe care l-a avut in momentele in care a scris cateva piese mai renumite, pe care cu siguranta toti ni le aducem aminte.
Fete multe, fete cunoscute, televiziuni, fotografi au incercat din nou sa scoata ceva din nimic, o stire noua, un amestec de pareri si frustrari. L-am surprins pe Gabriel Cotabita, foarte efervescent la un interviu dat catre un post de televiziune, unde isi exprima o parere pe care as imparti-o si eu, pe alocuri. Daca Seal la un moment dat a recunoscut ca a sosit in Romania fara sa se stie la ce sa se astepte, banuiesc ca nici noi, sau nici chiar VH2, nu am sti la ce sa ne asteptam daca ar ajunge sa presteze vreodata in Spermezeu. Pe de alta parte, Google-ul inca functioneaza.
In fine, dl Klumm spunea intr-o pauza lungita, luata intre melodii, ca venind agale, direct de la Ser
