- Editorial - nr. 212 / 27 Octombrie, 2006 Acum, dupa ce ecourile fazei finale a nazbatiei numite "Mari romani" s-a incheiat, cateva concluzii, strecurate prin filtrul echidistant al unei drepte cumpaniri, se impun. Au fost sase luni de discutii, de controverse patimase. Si a mai fost, acest proiect al televiziunii publice, si o lectie de istorie! Am fost martorii unui joc interesant, in contextul in care-i atat de greu sa-i aduni pe romani! Deci, clasamentul final este: 1. Stefan cel Mare; 2. Carol I; 3. Mihai Viteazul; 4. Mihai Eminescu; 5. Richard Wurmbrand; 6. Ion Antonescu; 7. Mircea Eliade; 8. Alexandru Ioan Cuza; 9. Constantin Brancusi; 10. Nadia Comaneci. "Finalul _ spune actorul Mircea Diaconu _ are doza lui de melancolie". In seara anuntarii rezultatelor, pe cele mai reprezentative cladiri din Bucuresti, Iasi, Timisoara si Cluj-Napoca a fost proiectat chipul marelui domn al Moldovei, cel care a purtat, victorios atatea razboaie, a inaltat 47 de biserici, "om nu mare la stat" _ cum il descria cronicarul _ declarat, in anul 2006, cel mai mare roman. Evident, fiecare dintre cei nominalizati are meritele lui. Cu cei 48 de ani de domnie, tot printr-un noroc de la Dumnezeu, Carol I, a preluat Romania dupa Cuza, a promovat oamenii de merit, inconjurandu-se de valori adevarate, criteriul dominant fiind cel al meritocratiei. Dupa Razboiul de Independenta (1877-1878), a deschis Romania spre modernizarea ei pe plan european. Carol I, cu cei 48 de ani de domnie, se afla in vecinatatea lui Mihai Viteazul, un gigant, daca ne luam, si trebuie sa o facem, dupa tot ce a infaptuit, un ideal al tineretului pentru tenacitatea si curajul lui de a infaptui prima Unire. Fara sabia celui ucis miseleste, la 43 de ani pe Campia Turzii, nimeni nu putea concepe Tara Romaneasca a vremii. Investit cu viziuni nationale unificatoare, el visa o viitoare Romanie Mare, fiind comparat de un