182,5 weekenduri consecutive - adica un an intreg de libertate, in care iti pastrezi jobul, dar cu seful vorbesti doar la telefon, in timp ce admiri Alpii elvetieni... E un vis posibil, atata vreme cat ai norocul sa lucrezi la o firma cu politica serioasa in privinta anului sabatic. Fuga de slujba nu e o rusine, atata vreme cat o negociezi, iar firma te si plateste in timpul acestei pauze (n.n. - mai rar).
Bonjour paresse!" ("Salut, lenevie!") e numele unei carti scrise de Corinne Maier, o frantuzoaica ce sfideaza cultura corporatista. Pentru ca salariatul e echivalentul modern al sclavului si implinirea personala nu poate fi obtinuta decat in afara serviciului, spune ea, ar trebui sa muncim doar atat cat sa nu dam de banuit sefilor cu spirit de observatie. Ideea Corinnei Maier a aparut ca o gura de aer proaspat in occident, dupa secole in care cultul muncii draconice a depasit ca adepti orice alta religie. Solutia ei pacatuieste insa prin faptul ca e puerila, nerealista si nici macar originala (functionarii de la noi o practica de mult). Poate ca textele sale ar suna altfel dupa un an sabatic, in care ar mai reflecta putin, eventual pe o plaja din Bali...
"Anul sabatic" e un fel de concediu (uneori platit, intre 50 si 80 % din salariu), in care teoretic iti regandesti cariera si practic ai libertatea de a face ce vrei. Termenul provine din mediul universitar, in care profesorii isi pot lua o data la sapte ani o vacanta prelungita, pentru studiu. De fapt, totul vine de mult mai departe, din religia mozaica, conform careia o data la sapte ani iudeii renuntau la munca pamantului. "Sabbath" era numele dat acestui an al renuntarii, al iertarii si al odihnei. Acum "zeii" care ofera acest privilegiu sunt doar universitatile si unele companii straine, iar cei care isi iau un an sabatic profita pentru a calatori, a face munca de caritate, a salva padurea ama