Depolitizarea institutiei prefectului se dovedeste a fi un alt experiment nereusit in incercarea Romaniei de a se adapta la cerintele europene. Inaltii functionari publici, reprezentantii Guvernului in teritoriu, au fost obligati sa renunte la politica si sa imbrace cu totii haina functionareasca fara nici un fel de culoare. In realitate toti prefectii sau subprefectii au ramas cu uniformele de la partid pe sub cojocul administratiei publice. Si era aproape firesc sa se intample acest luru din moment ce toti actualii inalti functionari au fost propulsati pe scaunele din fruntea judetelor de catre partidele aflate in coalitia de guvernare. Unii dintre actualii sefi de prefecturi au fost liderii judeteni ai partidului. In aceste cazuri, oamenii au avut grija sa-si propuna inlocuitori din randul membrilor fideli si cuminti, in asa fel incat tot ei, chiar apolitizati, sa conduca organizatia din umbra. Altii, cum este cazul fostului prefect de Arad, Cristian Stragea, au renuntat la conducerea judetului pentru sefia partidului, considerand ca functia politica este mai "rentabila". Mergand putin mai adanc pe firul logicii (sau mai bine zis ilogicii) Legii administratiei publice locale nu putem sa nu observam ca prefectul, apolitic, reprezinta in teritoriu o institutie eminanente politica, Guvernul, format din reprezentanti si lideri ai partidelor. Mai mult decat atat, majoritatea dintre prefecti sunt si in relatii de rudenie sau prietenie cu liderii politici importanti din partidele aflate la putere. Un exemplu este cazul prefectului de Cluj, Alin Tise, finul "apolitic" al presedintelui PD, Emil Boc. Depolitizarea prefecturilor este un nou experiment aplicat pe jumatate, dupa bunul obicei balcanic. In tarile europene unde prefectii sunt apolitici, acestia nu reprezinta Guvernul in teritoriu, ci statul, ceea ce este cu totul altceva. Reprezentand statul, o entitate apoli