Incet, dar sigur, municipalitatea braileana ramine fara imobile si terenuri, acestea revenind la mostenitorii celor nedreptatiti de regimul comunist. Legislatia privind retrocedarile in natura a imobilelor si terenurilor nationalizate a facut ca peste tot in tara, dar mai ales in orasele care au cunoscut o inflorire economica si o dezvoltare impresionanta la inceputul secolului XX - asa cum e cazul Brailei - consiliile locale sa piarda un numar foarte mare de cladiri impozante sau de terenuri centrale deosebit de valoroase.
Faptul ca Braila a fost unul dintre cele mai importante centre economico-sociale din tara, dar si din sud-estul Europei, a facut ca in oras sa fie construite - de catre negustorii, armatorii, oamenii de afaceri romani si straini, doctorii, diplomatii delegati in acest oras si multi altii cu posibilitati financiare potrivite - case care concurau cu cele ale elitei din strainatate. Aceste case au fost insa nationalizate de comunisti, transformate in sedii de partid, de diferite institutii, in locuinte de serviciu.
Chiar si dupa caderea comunismului casele au fost in continuare folosite de autoritati pentru a adaposti institutii ale statului sau, mai grav, inchiriate pe mai nimic catre cei care nu isi permiteau o locuinta proprie. In tot acest timp, majoritatea cladirilor au fost degradate intr-un mod ireparabil, chiriasii distrugind valori de patrimoniu national, uneori chiar international, si pur si simplu batindu-si joc de niste constructii inestimabile.
Cei care au reintrat acum in posesia caselor nationalizate s-au trezit stapini peste cladiri impresionante, dar foarte degradate, pline de chiriasi sau cu datorii enorme la utilitati. Este drept ca o parte din ele au fost intretinute, insa au fost supuse unor modificari care nu au nimic in comun cu stilul in care a fost construita casa.
Doar
