Un exercitiu de memorie, intotdeauna necesar, nu reprezinta, totusi, un concurs intre provincii si etnii. M-am inselat amarnic. Votul dedicat "marilor romani" a devenit, in cele din urma, un astfel de concurs nesabuit. "Biruinta" lui stefan cel Mare a primit, astfel, semnificatia necuvenita a unei definitive izbinzi asupra veneticilor. Voievodul fu, vasazica, mai tare ca riga. Iar Moldova, the best… Gazetele au anuntat luni, cu surle si trimbite, ceea ce s-a consemnat cu o zi sau doua mai devreme. Si anume biruinta neasteptata a voievodului moldovean asupra bunului simt si asupra oricarei bune cuviinte. Reactiile exaltate si chiotele de bucurie, inregistrate in spatiul preaincapator al forumului (si nu numai), au aratat macar doua lucruri ingrijoratoare. Intii de toate, acela ca unii dintre chibiti au perceput "referendumul” ca pe o lupta intre fruntasii provinciilor istorice. Lupta s-a dus, de fapt, intre munteni, moldoveni si ungureni. Si, intr-un final, moldoveanul Stefan s-a vadit mai insemnat si mai pretuit de romani (de catre adevaratii romani, se intelege) decit "munteanul" Carol I. Si, in al doilea rind, ca disputa a capatat si o conotatie rasiala: "romanul" l-a infrint si l-a dat de rusine pe "neamt", pe "venetic". Sau cum scrie un euforic, imitindu-l (involuntar, am banuiala) pe Caragiale: "Stefan a fost mai tare ca Carol". Trec peste faptul ca aproape toti cei mentionati de public in ancheta "marilor romani" binemerita de la patrie si popor in proportii egale si ca, in realitate, e imposibil sa-i asezi intr-o ierarhie chibzuita. Recunostinta, cred, nu are grade. Nu putem venera mai mult sau mai putin, daca sintem oameni intregi. Daca nu sintem, putem considera, cum au scris ziarele, ca Stefan cel Mare "l-a surclasat" in afectiune si popularitate pe numitul Carol I si amindoi pe numitul Eminescu. E prea de tot, iti vine sa spui. Si totusi… Cineva indraznest