Cand m-adresez invataceilor constransi sa vina la cursuri, pierzand (zic ei: bani si timp), le spun de la inceput un (aparent) contra-slogan: Cine pierde castiga.
Despre ce pierderi e vorba am vazut. Ce castiga acesti cursanti? Orice. Si, de obicei, tot prin... pierdere. Pierd goluri, lipsuri, indoieli, neclaritati, prejudecati, confuzii. Castiga informatiile trebuincioase. Cu o singura conditie: sa asculte!
E drept ca ascultatul depinde de vorbitor, de comunicator, de dascal. De dibacia prin care face aditia a doua deziderate ale actului comunicational: ce si cum. Ce-cum-ul (mesajul si mediumul la care se referea Marshall McLuhan) reprezinta marfa (continut/forma) pe care beneficiarul trebuie s-o accepte, sa-i placa, sa-i foloseasca si sa... piarda. Restul (satisfactii, multumiri, atentie, feed-beck) vine de la sine! Cand m-adresez invataceilor constransi sa vina la cursuri, pierzand (zic ei: bani si timp), le spun de la inceput un (aparent) contra-slogan: Cine pierde castiga.
Despre ce pierderi e vorba am vazut. Ce castiga acesti cursanti? Orice. Si, de obicei, tot prin... pierdere. Pierd goluri, lipsuri, indoieli, neclaritati, prejudecati, confuzii. Castiga informatiile trebuincioase. Cu o singura conditie: sa asculte!
E drept ca ascultatul depinde de vorbitor, de comunicator, de dascal. De dibacia prin care face aditia a doua deziderate ale actului comunicational: ce si cum. Ce-cum-ul (mesajul si mediumul la care se referea Marshall McLuhan) reprezinta marfa (continut/forma) pe care beneficiarul trebuie s-o accepte, sa-i placa, sa-i foloseasca si sa... piarda. Restul (satisfactii, multumiri, atentie, feed-beck) vine de la sine!
