Politicienii de toate culorile fac coada la televiziuni, intorcand pe toate fetele asa-zisa “inca o victorie a lui Basescu”, eventualul troc al posturilor MApN/Comisia Europeana, prestatia slabanoaga sau, ma rog, concesiva, a lui Tariceanu etc. Pro sau contra, preopinentii ii confera lui Traian Basescu un statut si puteri pe care nici constitutional, nici practic nu le are. Sau nu trebuie sa le aiba, fie si in perspectiva modificarii Constitutiei, daca electoratul va fi atent la ce si cum va vota la referendumul respectiv. Cand va fi el. Deocamdata, Basescu, in masura in care tara e guvernata de Legea ei fundamentala, nu e si nu poate fi un autocrat. Nu e si nu poate fi barem, in sensul strict, nici omologul lui Jacques Chirac, presedintele Frantei fiind singurul din Europa care are clare si puternice atributii executive.
Daca asistam la o fortare a atributiilor prezidentiale, la asumarea pas cu pas a unor prerogative si demersuri care nu revin de drept Cotroceniului, e pentru ca in fata impetuozitatii lui Traian Basescu, a stiintei sale de manipulator, a unui evident instinct de zoon politikon, restul politicienilor si demnitarilor romani, cu extrem de putine exceptii, raman muti sau se supun orbeste. Chiar daca ar avea contraargumente solide si profund democratice. Traian Basescu, exersandu-se in one man show-ul sau, acumuleaza astfel puncte de popularitate, bune si pentru un al doilea mandat pe care, dupa cum declara in India, si-l doreste. Si pe care nici Romania nu i-l va refuza, daca totusi va intelege ca o tara, mai ales in UE, se conduce dupa principii strict democratice, nu dupa sforarii si pohte.
