Simbata trecuta, cei care au rezistat pina la capatul finalei care urma sa stabileasca cine a fost cel mai mare roman al tuturor timpurilor si-au luat ratia de cultura. Nu are mare importanta cine a obtinut titlul - la urma urmei a fost doar un joc, dupa cum s-a spus - dar extraordinara a fost densitatea de pareri erudite ale celor zece "avocati" care si-au sustinut, fiecare, candidatii la primul loc in top. Cele trei ore ale emisiunii au fost o prea scurta oprire in trenul vietii si poate ca ar trebui sa cerem un recurs al etapei, fiindca fara indoiala nu s-a spus tot, un cap si o pajura avind, intotdeauna, ceva de adaugat intr-o asemenea competitie. Ca sa ne dam sperante, am putea sa ne amagim ca tot acest proiect a fost doar un inceput. Dincolo de concluzia generala ca discutiile pot si vor continua, mai exista subiecte care sa captiveze atit de multe minti ale atitor oameni, indiferent daca se afla in tara sau la capatul lumii. Clasamentul celor mai mari romani a fost piatra de incercare pentru o serie de asemenea exercitii care trebuie sa urmeze.

Competitia incheiata simbata a reusit sa rupa mai multe bariere si tabuuri, care ne-au impiedicat atita timp sa ne privim cu ochii nostri, si nu prin gura altora. Ne lipseste certitudinea ca realizarea acestui top indeplineste cerintele unei cercetari sociologice, ale unui sondaj de opinie, dar mintea si inima fiecaruia dintre noi confirma rezultatele. Ce arata acestea? Stefan cel Mare si Carol I in fruntea clasamentului demonstreaza, in primul rind, ca nationalismul nu ne-a parasit si ca sintem insa departe de visul Romaniei Mari - pe care, e drept, l-am atins cindva, dar nu ne-a fost dat sa-l pastram. Asta vrea sa insemne, de altfel, si prezenta lui Mihai Viteazu, a lui Ion Antonescu si a lui Alexandru Ioan Cuza pe pozitii fruntase - 4, 6 respectiv 8. Cultura este reprezentata, greu de spus daca in mai mica