In momentul de fata, daca s-ar face un mega-sondaj de opinie in randul romanilor, un sondaj privind integrarea tarii noastre in Uniunea Europeana, probabil, nu foarte multi ar putea da o definitie coerenta a conceptului de Uniune Europeana, cum, de asemenea, nu ar putea defini scopul acestei entitati sau afirma ca inteleg, intr-adevar, cum sta treaba cu aquis-urile comunitare. Dar foarte multi stau deja cu ochii pe U.E. ca pe Mos Craciun, avand la buzunarul de la piept, frumos impaturita, lista cu solicitari. Care doleante, spera ei, le vor fi indeplinite in magica noapte de 1 ianuarie 2007. Cand, intre o pulpa de curcan, o sarma in varza murata si o perinita, vor primi vesti cum ca salariul minim pe economie va fi de 1.000 de euro, ca, din fondurile U.E., date cu ghiotura si fara intrebari care sa ne sictireasca, ni se vor repara rapid toate drumurile, caile ferate, ni se vor cumpara trenuri noi si fara jeg, ca aurolacii ne vor fi culesi de pe strazi si cazati in apartamente decomandate, ca cetatenii comunitari ne asteapta cu garoafe la rever sa ne spuna “saru’ mana” si sa ne multumeasca pentru faptul ca, in sfarsit, i-am onorat cu prezenta.
Fiecare dintre noi ne putem permite, ca relaxare mentala, astfel de exercitii de imaginatie, pe care sa le plasam in timp unde dorim. Totul este sa nu confundam fantasmagoria cu realitatea. Pentru ca un lucru e cert. In 1 ianuarie 2007 nu se va intampla nimic spectaculos, in afara de jocurile de artificii pe care autoritatile ni le vor face, probabil, cadou, pentru a saluta impreuna integrarea Romaniei in blocul european. In fond ceea ce se va intampla cu noi de la 1 ianuarie 2007 incolo, bunastarea sau traiul decent la care visam ori, din contra, traiul mai prost sau plecatul in lume in cautarea unei vieti mai bune, tin nu de comunitari, ci de noi, de sus in jos.
Va trebui nu doar sa ne aliniem legislatia celei europ
