In orasul Moristown din statul american Tennessee s-a mutat nu demult (un an de zile), venind din Freemont, California, o familie de romani americani, Mariana si Radu Nisipeanu.
Pentru vecinii lor, proaspetii concetateni sunt o familie de imigranti americani ca oricare. Pentru noi, insa, ei sunt nu doar romani-americani, ci si „mostenitorii" spirituali ai unuia dintre marile spirite ale avangardei poetice romanesti: poetul suprarealist Constantin Nisipeanu.
Dl. Radu Nisipeanu, fiul reputatului poet, este un „american" pe deplin adaptat noii sale patrii. Trait o buna parte din viata in celebra Silicon Valley, om al tehnicii de avangarda, n-a incercat niciodata (precum alte odrasle ale unor oameni de litere) sa arate ca si el poate face poezie (ca doar are un nume), ci si-a vazut de cariera sa tehnica, bucuros ca are o competenta si mandru de faptul ca ceea ce face face bine si-l reprezinta deplin. Ca atare, mostenirea prestigiosului sau tata nu si-o poarta ostentativ, cu ifose si prin saloane, ci discret, in propria-i biblioteca
si-n intimitatea familiei. Odata cu fotografiile, cartile, autografele, desenele mostenite, dl. Radu Nisipeanu mai detine si o caseta video deosebit de pretioasa. Ea contine un interviu inedit cu batranul poet Constantin Nisipeanu (putin inainte de finalul celor 92 de ani cati i-a daruit destinul), pe parcursul caruia acesta evoca vremurile sale de inceput, mari nume ale culturii romanesti, unele afirmate cu precadere in tara - precum Gellu Naum, Sasa Pana sau Jules Perahim -, altele devenite celebre in strainatate, precum Eugen Ionescu si Mircea Eliade.
Cu amabila permisiune a dlui Radu Nisipeanu, reproducem cateva segmente din interviu, referitoare la „copilaria poetica" a suprarealismului romanesc.
***
"Debutul meu si al lui Eugen Ionescu"
- Sa incepem cu imprejurarile debutul
