In costum si papuci, primarul satului Giurgiulesti ne intampina cu circumspectie. "Ne intampina" e mult spus, caci edilul, despre care toata lumea pe care am intalnit-o in sat n-a avut de spus macar o singura vorba buna, se misca agitat prin biroul sau spatios din Sovietul satesc (Primarie - n.r.) ca si cand noi n-am fi fost acolo.
Nicolae Tornea pare nervos. Tocmai a iesit dintr-o sedinta, e ora pranzului si probabil ca are un orar strict de functionare. Isi da seama ca nu suntem de prin partea locului. Afiseaza un zambet scurt si bolboroseste ceva. Nu insistam sa elucidam mesajul. O duduie de varsta a doua, cu parul carliontat, se plimba de zor in jurul lui. Cauta printre niste dosare, fara sa ridice ochii spre oaspeti. Si-a vazut linistita de treaba pana cand primarul a dat-o afara, promitandu-i ca va veni la masa in cel mai scurt timp posibil. Doamna nu s-a recomandat si nici nu ne-a fost introdusa, dar stiam ca este "mana dreapta" a primarului si ca oamenii din sat ii spun "Ceausista", pentru rautatea sa notorie.
BATAUSUL DE LA PRIMARIE. Edilul conduce un sat de 3.074 de suflete. Ne spune asta, punand accentul pe numarul cu pricina. Localitatea are o importanta geostrategica in regiune si primarul o stie. Este atat de constient de lucrul asta, incat tine mortis sa-i cunoastem abilitatile. Le enumera o data, de doua ori. A incercat si a treia oara. Ne-a asigurat ca, la fiecare scrutin, a obtinut procente mari. Este de 11 ani in functie. Si e neschimbat, spun oamenii. Canja Ana Ivanova, o femeie batrana, operata de doua ori la cap, se plange ca edilul a sarit de mai multe ori la bataie. Se tot duce la el sa-i ceara ajutor umanitar - pensia ei e de 373 de lei - si sustinere financiara pentru ca are nevoie de canalizare. "Dansul a sarit la mine la bataie si m-a facut kaki (invinetit - n.r.). I-am cerut cale de apa (canalizare -