Zi neagra pentru Aviatia Militara, dar mai ales pentru familiile pilotilor ale caror trupuri au fost scoase din lacul Golesti. Tristetea pe care am gasit-o, ieri, in fata Capelei din Cimitirul Ghencea e greu de descris. Acolo, in jurul corpurilor neinsufletite ale pilotului Adrian Marinescu si copilotului Adrian Cioarba, se aflau sute de oameni veniti sa-si ia ramas bun de la ei.
Diana, fiica de numai 11 ani a comandorului Adrian Marinescu, se transformase intr-un monument de durere. Privea in gol si strangea in maini o scrisoare, ultima pe care i-o pregatise tatalui ei. Voia sa i-o dea, sa o ia cu el dincolo, pentru ca nu avea putere sa-i spuna toate acele lucruri. Il asteptase acasa, de ziua ei, marti, sa taie tortul, dar in locul lui a venit doar o veste incredibil de dureroasa: tatal nu s-a mai intors. Mama ei ii statea alaturi, parca impietrita. De durere, nu mai putea sa planga si nu mai putea sa-si jeleasca sotul. Langa ele, o alta femeie, a carei viata a fost schimbata radical, plangea fara oprire. Era foarte tanara si isi plangea iubitul care urma sa-i devina sot. Locotenentul Adrian Cioarba nu o va mai astepta niciodata in fata altarului, pentru ca a plecat intr-o misiune din care nu se va mai intoarce vreodata. Mama lui are inima sfaramata si abia mai gaseste puterea sa stea in picioare langa sicriul fiului ei drag. In jur nimeni nu vorbeste. Nu se aude nimic in afara cuvintelor preotilor. Ceva mai tarziu, cantecul fanfarei i-a insotit acolo, in pamant. La un moment dat, pe deasupra multimii au trecut cateva elicoptere, din care a cazut o ploaie de flori, ca un ultim omagiu. ”Unde mi l-ati dus pe Adi al meu?”, s-a indreptat catre aparatele de zbor o intrebare venita din sufletul sfarsit de jale al mamei comandorului Marinescu. Nu a vrut un raspuns, ci doar sa stea in genunchi langa trupul copilului ei.
"Ti se rupe inima" Din multime abia se
