1. Intr-un volum autobiografic, Klaus Mann, fiul lui Thomas Mann, evoca o intâmplare de la inceputul anilor '30, petrecuta intr-o berarie din München. La o masa, intr-un grup galagios, un ins se agita, grotesc, ca un clovn isterizat. Prietenul cu care Klaus Mann iesise „la o bere“ i-a soptit pe un ton ingrijorat: „Sa nu te miri daca o sa-l vezi, intr-o zi, cancelar al Germaniei“. Klaus Mann a facut un gest dispretuitor: „Cine, caricatura aceea? Imposibil“. Caricatura se numea Adolf Hitler. 2. Seneca povesteste ca pretorul Piso condamnase la moarte un cetatean invinuit de crima. Când condamnatul a fost dus in piata unde urma sa fie executat, si-a facut aparitia, vie si nevatamata, presupusa victima. Centurionul a oprit executia si a trimis pe cineva la pretor sa-i aduca la cunostinta ce se intâmplase. Pretorul a pronuntat atunci trei sentinte capitale. In prima spunea ca, de vreme ce exista un verdict, el trebuia dus la indeplinire. In a doua, il condamna pe centurion, deoarece nu executase o sentinta. Iar in a treia, osândea la moarte presupusa victima, fiindca fusese cauza mortii a doi oameni nevinovati. Rostind aceasta tripla sentinta, pretorul ar fi exclamat: „Sa se faca dreptate, de-ar fi sa piara lumea“. Exclamatia a ajuns celebra si e mereu citata, desi in spatele ei sunt trei cadavre. 3. In Roma antica, imparatul Hadrian se amuza sa repete in Senat ce-i raspunsese un filosof pe care-l intrebase de ce nu se revolta niciodata când el, imparatul, comitea o nedreptate grosolana: „Pentru ca un om care dispune de treizeci de legiuni inarmate are dreptate totdeauna“. 4. Mapamondul devine din ce in ce mai mult un „sat mondial“. Se intâmpla ceva, in prezent, care evoca, pâna la un punct, bulversarea petrecuta in Renastere prin spargerea orizonturilor de catre marile descoperiri geografice. Numai ca atunci idealul „omului universal“ putea fi intruchipat de un Leonardo.