- Editorial - nr. 213 / 30 Octombrie, 2006 Zilele trecute, am fost intr-o statiune balneoclimaterica de pe valea Oltului si am intalnit acolo numai pensionari din fostele cooperative agricole, oameni batrani, bolnavi, veniti prin Casa de pensii sa-si amelioreze afectiunile hepatice, reumatice etc., ca de vindecat, doar dincolo, pe lumea ailalta, unde nu este durere, nici intristare, nici suspinare…Ma uitam la ei cum stateau cuminti si smeriti, asteptand sa le vina randul la baza de tratament, sau sa se deschida usa la sala de mese si mi-am spus: oamenii acestia au muncit o viata la sapa, la semanat sau recoltat, in ferme zootehnice, iar dupa "revolutie", pe pamantul lor, si foarte bine ca pot veni acum la tratament, cu un bilet subventionat de Casa de pensii, chiar daca pretentiile lor sunt extrem de modeste, iar conditiile din spatiile de cazare au ramas aceleasi ca acum 20 de ani. Din nefericire, in mass-media vad tot mai des materiale care spun ca numarul pensionarilor este foarte mare, de parca acesti nefericiti sunt vinovati de faptul ca nu mai pot munci ca in tinerete. Ziarele spun ca in 1990, 8 milioane de salariati aveau in grija 4 milioane de pensionari, iar in prezent, 6,2 milioane de pensionari sunt intretinuti de 4,3 milioane de salariati. De ce s-a ajuns in aceasta situatie umilitoare? De ce, dupa o viata de munca in folosul nostru ni se pare ca acesti nefericiti, in fond parintii nostri, au ajuns o povoara? Fiindca tinerii pleaca spre alte tari straine, nemultumiti de sansele de afirmare oferite in tara, iar cei care raman acasa muncesc la negru sau la gri, bineinteles, o mare parte din ei, deoarece in ultimii ani controalele s-au inmultit. Si atunci, de unde bani pentru pensii? Daca tot vorbim de pensii, trebuie sa amintim si de faptul ca acestea sunt acordate preferential, in baza unor legi formulate de cei care isi apara in primul rand interesul lor