Mihai Campineanu . "Fac ce imi place si simt ca sunt binecuvantat".
In spatiul intunecos al clubului, luminile electrizante isi schimba halucinant culorile peste capetele dansatorilor hipnotizati. E plin pana la refuz de tineri la ultima moda. Fete tunse punk, cu ciorapi treisferturi trecuti peste genunchi si fuste scurte, baieti in tenisi cu dungi, cu bretonul peste ochi, danseaza toti cu ochii inchisi. Din difuzoare razbat la multi decibeli cele mai noi ritmuri din Romania - formatia eveniment a ultimilor doi ani: Suie Paparude
Sirop de tuse pentru sunete tari
- Desi numele vostru, percutant si original, suna familiar in urechi, sunteti o trupa noua, destul de putin cunoscuta, care a urcat din senin, direct in locurile fruntase ale topurilor. De unde ati aparut?
- Ei, noi suntem o formatie destul de veche. A trecut ceva vreme de cand numele nostru a fost rostit prima oara. Era cam prin 1992, si eram o trupa destul de ciudata, care canta o muzica stranie, la saxofon. Apoi trupa s-a destramat si din ea n-am mai ramas decat eu si cu Mihai Dobre. Am stat sa ne gandim ce e de facut. Desi eu studiasem pianul si facusem si scoala de muzica, inima ma tragea spre o muzica avangardista, in ton cu ce se intampla in strainatate. Tatal meu era un mare colectionar de muzica, asa ca avusesem ocazia sa ascult tot felul de raritati, care la vremea respectiva nu prea se gaseau in Romania. Eram toba de muzica, ca sa spun asa. Si, intamplator, mi-au picat in mana niste discuri care m-au dat realmente pe spate. Era o muzica extraordinar de moderna, un fel de rock facut cu sunete electronice, care se potriveau ca energie si cu vremurile noi de dupa revolutie, dar si cu varsta noastra. M-am hotarat sa strang bani si sa-mi cumpar un sintetizator de facut muzica. Costa enorm la vremea respectiva. Apoi, tot cu sacrificii, mi-am luat si un sampler. Sim
