Daca mi-ar fi spus cineva, acum o saptamana, ca ne vom face de ras la Bruxelles i-as fi replicat ca e o persoana care nu mai vede bobul de neghina, contempla necazurile noastre, ale romanilor, si nu doar ca le savureaza, ci le si poceste. Dar iata-ne in fata unei situatii in care nu prea stim cum sa procedam si a unui scandal mediatic cat Casa Poporului, pe care nu prea ne pricepem sa-l stingem.

Alesul premierului, liberalul Varujan Vosganian, are, logic vorbind, toate datele culturale pentru a ocupa postul de comisar european. Atuurile politice insa nu prea l-au ajutat. Luandu-ne-o inainte bulgarii, tot cu un candidat liberal, le-am stricat si echilibrul europenilor, in privinta orientarilor politice.

Noi am crezut ca Barroso e un fel de Emil Boc, iar Comisia Europeana - un fel de CNC al coalitiei sau defunctele CoCoPo si CoCoPa. Unde mai dau jos un ministru, il muta la o autoritate, se schimba portofoliile intre ele precum sutii portofelele, se fac si se desfac intrigi, se tes scenarii mirobolante.

Un candidat care e perfect pentru noi, potrivit profilului in care politicienii ne-au facut sa credem, s-ar putea sa nu para atat de genial pentru parlamentarii europeni. Noi stiam ca trebuie sa cunoasca doua limbi straine, sa aiba studii aprofundate de economie sau drept, cunostinte politice, experienta manageriala. Pana aici, totul il recomanda pe Varujan Vosganian.

Parea chiar un candidat prea bun de lasat sa plece. Un lider politic si de opinie cu har, simtul masurii si al raspunderii.

Dar dupa toate astea? Ce anume trebuia sa avem in vedere, de fapt? Cum il scanau europenii? Oficial, cam dupa aceleasi criterii. Neoficial - adica, in realitate - alte aspecte contau: cum ar fi trecutul politic, apartenenta politica actuala, cunoasterea mecanismelor, dar mai ales a personalitatilor de la Comisia Europeana si c