De ce n-a fost admis, in Europa, Varujan Vosganian? Nu stim. Motivul e necunoscut, iar mediocritatea nu explica tot. Oricum, Vosganian n-a reusit sa convinga, in scurta sa calatorie de reparatii, la Bruxelles, ca e victima unor calomnii, ca e propunerea de aur bombardata cu un covor de zoaie.
Insa esenta „afacerii Vosganian“, cum se numeste, deja, primul esec romanesc in interiorul UE, nu e Vosganian insusi. Problema e procesul care a nascut aceasta propunere si, mai departe, paternitatea acestui proces. Procesul e dovada unei incapacitati de judecata care promite societatii romanesti o inadecvare de nevazator, in plin moment istoric european.
Paternitatea e, pur si simplu, a primului-ministru si trebuie incununata, imediat, de demisie. Primul-ministru a imbratisat voluntar o solutie total gresita, a sustinut-o entuziast si va trebui sa-si asume consecintele, la fel de prompt. In plus, primul- ministru a reusit, cu afinitatea sa clasica pentru erori majore, sa-si distruga baza politica.
Acum doua saptamini, Tariceanu plana imperial deasupra liberalilor si ii excludea pe Stoica si Stolojan. Acum, acelasi Tariceanu e liderul subteran al unui partid divizat si derutat de o aventura prelungita. Liberalii incep sa inteleaga ca idila oligarhica de sub umbrela Patriciu si politica isterica de subzistenta prin conflict cu Basescu duc in acelasi loc: la dezastrul public.
Cheia acestui moment dramatic e rateul de sistem, diferenta de epoca si evaluare care separa Romania de discernamintul istoric. Asa cum e pilotata de deciziile liderilor ei executivi, Romania e un eurocandidat bananier si o viitoare victima a erorii de jonctiune cu UE. Mintea si interesele sistemului politic s-au incordat din toate resorturile.
Rezultatul: o decizie neasemuit de tipica penru filosofia politica locala. In loc de M.R. Ungureanu, Macove
