Foarte multe companii romanesti sunt de vanzare in ultima vreme, iar unele chiar au fost create cu scopul de a fi vandute unor investitori. Tot mai multi proprietari de companii incep sa inteleaga faptul ca au nevoie de branding pentru a ridica valoarea businessului. Sunt insa foarte putini care vad brandul de companie ca pe un activ cu valoare financiara proprie, separata de restul activelor.
Tranzactiile de companii in care marcile au ponderea principala sunt tot mai frecvente. Cu toate acestea, la asemenea tranzactii, brandul nu este evaluat separat de celelalte active corporale ale companiei, desi sunt cazuri in care este mult mai valoros. Exista inca perceptia ca un lucru ce nu poate fi trecut in contabilitate nu are cine stie ce importanta.
Marci celebre neprotejate
Cateva branduri notorii, pentru care nici nu mai trebuie sa specificam produsul sau serviciul pe care il reprezinta, nu sunt nici macar inregistrate la OSIM. Denumiri precum „Ciufulici“ sau „Cina“, care ar putea sustine si acum afaceri prospere numai datorita notorietatii acestor branduri, sunt pur si simplu lasate sa moara.
Chiar si „Capsa“, care este inca o afacere buna si se poate lauda cu active corporale importante si cu clienti, nu este o marca inregistrata ca atare.
Pentru categoria restaurante exista doar inregistrarea „Casa Capsa fondat 1852“, in conditiile in care, in zilele noastre, firmele inregistreaza asa-numitele marci defensive sau de obstructie, adica mai multe marci asemanatoare cu cea principala, pentru a-i impiedica pe terti sa utilizeze ceva asemanator si sa profite astfel de notorietatea marcii respective.
Aceasta arata ca brandul companiei nu este inca privit ca un activ care sa poata fi valorificat chiar mai bine decat restul activelor corporale la o eventuala tranzactie. Mai arata ca sunt inca manageri care au
