Respingerea lui Varujan Vosganian nu e o tragedie in adevaratul inteles al cuvintului, pentru ca in cele din urma Romania va avea un comisar european. Dar zarva iscata in jurul acestui eveniment nu ne pune in cea mai buna lumina. Rindurile care urmeaza ar putea sa para cumva lipsite de coerenta, si asta pentru ca ele nu sint legate decit subteran de o logica a faptelor. Anul acesta, premiul Nobel pentru literatura a fost obtinut de un scriitor turc fara o notorietate internationala comparabila cu a altor laureati ai ultimilor ani. La urma urmelor, daca Tolstoi nu a luat premiul Nobel pentru literatura, daca aceeasi soarta a avut-o si Borges, aproape ca nu mai conteaza cine a luat si cine nu a luat premiul Nobel pentru literatura. A intrat politicul in calculele Academiei Suedeze? E o intrebare mai degraba retorica, mai ales in ce priveste nominalizarile ultimelor trei sau chiar patru decenii. Nu am in fata lista tuturor laureatilor premiului Nobel pentru literatura, insa memoria imi spune ca literatura romana este daca nu singura, atunci printre extrem de putinele literaturi europene care au ratat acest omagiu. Pentru scriitorul roman a devenit o veritabila obsesie acest premiu, un soi de Mecca la care nu se mai ajunge niciodata, in ciuda unui ireal pelerinaj prin desert. Si totusi scriitorii romani au fost in mai multe rinduri foarte aproape de acest premiu, intre cei mai galonati, tradusi, bucurindu-se de un puternic lobby s-au numarat Lucian Blaga si Nichita Stanescu. Si nu juriul Academiei Suedeze ori sustinatorii altor candidati au reusit sa impuna alte nume, mai putin cunoscute, mai putin apreciate ale altor literaturi, ci sfinta invidie romaneasca, lipsa de solidaritate a tuturor factorilor care trebuiau sa conduca la atribuirea celui mai cunoscut premiu pentru literatura din lume. Se stie foarte bine ca atit Lucian Blaga, cit si Nichita Stanescu au ratat aces