Prima înfrângere pe teren propriu a pădurarilor (sperăm să fie şi ultima) s-a datorat mai multor factori. Faptul că braşovenii au avut cel mai puternic adversar din Cupă, într-un meci disputat în nocturna de pe Ghencea, în care s-a produs accidentarea a încă unui jucător de bază, Manea, a dus la deznodământul acesta. Neobişnuiţi cu astfel de ritm, cu meciuri la patru zile, verzii s-au dovedit incapabili de a pune în pericol poarta lui Bobariu, un portar care putea fi bătut uşor pentru că a arătat în mai multe rânduri nesiguranţă. Lipsa lui Foriko, Manea şi Coman şi-a spus cuvântul. A lipsit coordonatorul şi în acelaşi timp puncheurul care putea ţine la respect o apărare nesigură, pentru că dacă „Manea nu mai e nimic nu e”, cum spunea un mucalit. Omniprezentul Coman a fost o altă grea pierdere.

Meciul a fost pierdut dintr-o fază fixă, o lipsă de marcaj şi concentrare în apărare, pentru că apărarea ar fi putut să respingă mingea „aruncată” în faţa porţii de Cojenel. Se putea egala încă din prima repriză. Marton, însă greoi, a fost blocat în câteva rânduri, iar Popa nu şi-a găsit locul. Oaspeţii puteau chiar să urce scorul în minutul 24, atunci când autorul golului, Petrea, şuta din 17 m razant cu transversala, dar şi în minutul 32, când Kajcsa scoate de sub transversală un şut de la 23 de metri a lui Cojenel.

Repriza secundă a aparţinut gazdelor, care au dominat majoritatea timpului, dominare care însă nu s-a materializat. Popa (min 53), Câmpeanu (min 64), Burlacu (min 68) au ratat, pentru ca în minutul 76, după lovitura liberă executată de Câmpeanu înalt în careu, şi Simion să trimită cu capul în transversală.

Nu a fost ziua „verzilor”, dar mai ales aşa cum spunea Ady Hârlab, tinerii din echipă sunt blazaţi şi nu confirmă încrederea care li s-a acordat. Şi unde mai pui că rezultatele celorlalte aspirante la primul loc ar fi propulsat-o la o diferenţ