Principalele institutii ale statului, unele partide politice au facut referiri la strategia de dezvoltare a Romaniei post-aderare. Sutin de mai mult timp ca avem nevoie de o asemenea strategie, care sa ajute la reducerea decalajelor fata de tarile avansate economic din UE si modernizarea de ansamblu a societatii romanesti. De aceea doresc sa punctez cateva aspecte ce imi par a fi insuficient precizate in abordarile pe care le-am observat pana acum.
De pilda, viziunea, care nu trebuia sa fie rezumata la retorica de reducere a decalajelor; trebuie sa fim clari cand vorbim de geografia economica a tarii la orizontul, sa zicem, al anului 2015. Care ar fi venitul pe locuitor, cum ar arata infrastructura de transporturi a tarii (autostrazi, poduri, aeroporturi, porturi etc.). Dupa cum arata experienta din tari intrate in 2004 in UE rate de crestere economica relative inalte nu asigura automat coeziunea sociala, o viata politica fara fracturi majore. Trebuie sa intrebam ce tip de capitalism dorim sa avem in Romania si ce fel de politica publica este necesara in acest scop!
Strategia trebuie sa fie contextualizata, adica sa judecam in raport cu evolutia UE (demografie, criza statului asistential, gestionarea unei complexitati in crestere etc.), a lumii (presiunile globalizarii).
Intrarea in Uniune prezinta oportunitati istorice pentru modernizare institutionala si economica. Dar, totodata, ea reduce marja de manevra a politicii publice; aceasta situatie reclama indemanare si profesionalism din partea gestionarilor puterii (inclusiv in articularea intereselor Romaniei in instantele politice, executive si parlamentare ale Uniunii).
Strategia trebuie sa faca referiri clare la reforma statului, care trebuie sa se modernizeze, sa fie pus in slujba cetateanului. Aici trebuie inclusa si nevoia de descentralizare.
Schitarea de programe si programare
