"Vând firmă de marochinărie, a cărei cotă de piaţă şi producţie o plasează pe primele locuri în rândul companiilor de acest gen din zona balcanică". Anunţurile de acest gen au devenit "Vând firmă de marochinărie, a cărei cotă de piaţă şi producţie o plasează pe primele locuri în rândul companiilor de acest gen din zona balcanică". Anunţurile de acest gen au devenit tot mai numeroase în paginile de mică publicitate sau pe internet. Iar agenţii care intermediază astfel de tranzacţii spun că businessul de-a gata atrage, în primul rând, investitorii străini. "Anul 2006 poate fi considerat anul investitorilor străini şi pe acest segment. Străinii şi-au manifestat interesul de la apartamente, terenuri, imobile de lux, până la hale şi depozite", susţine Petre Cristian, reprezentantul agenţiei imobiliare EuroHome. Agenţia intermediază vânzarea unei afaceri începute în Bucureşti în 1994 în domeniul construcţiilor, contra preţului negociabil de 1,750 milioane de euro. "Posesorul afacerii este interesat să-şi reorienteze investiţia. Până în momentul de faţă, am avut cereri numai din partea investitorilor străini", spune Cristian. Vânzarea unei afaceri cu greutate poate dura chiar şi patru luni de zile, în vreme ce afacerile mai mici, de câteva sute de mii de euro, sunt mai uşor de tranzacţionat. Există şi posibilitatea de a cumpăra numai utilajele, nu toată afacerea, şi asta, de obicei, în cazul businessurilor care nu mai sunt rentabile. Tot mai mulţi investitori de talie mică îşi vând liniile de producţie, acuzând că nu sunt încurajaţi de legislaţia actuală sau că nu pot susţine financiar implementarea standardelor care vor intra în vigoare odată cu integrarea în UE. De exemplu, cu un milion de lei se poate achiziţiona o linie completă de brutărie pe vatră, formată din două cuptoare, două malaxoare, maşină conică şi maşină de modelat. E drept, cu câteva sute de mii de euro,