LUMEA NOUA Canada detine locul intai in lume in atragerea emigrantilor. Aceasta politica a fost fondata oficial in 1869.
Emigrarea face parte din traditia statului canadian inca de la intemeierea primelor colonii de catre francezi, apoi de catre englezi. Insa despre o politica oficiala de imigratie se poate vorbi abia dupa constituirea Confederatiei Canadiene (1867).
POPULARE. La jumatatea secolului al XIX-lea Canada era slab populata, asezarile constituindu-se in partea sud-estica, la granita cu Statele Unite. Tocmai de aceea, dupa formarea Confederatiei, guvernele liberale au promovat o politica de expansiune spre vest. Incepand cu 1869, statul se implica oficial in fenomenul imigratiei, existand un departament specializat in cadrul guvernului insarcinat cu popularea Canadei. Acest minister a purtat diverse denumiri, din 1994 chemandu-se Ministerul Cetateniei si Imigratiei.
Dupa primul razboi mondial fenomenul imigratiei scade, in primul rand, din cauza marii crize economice. Dar, dupa al doilea razboi mondial, Canada a cunoscut un boom economic, motiv pentru care si-a intensificat politica de imigrare. In anii â60 guvernarea liberala reformeaza principiile de populare a tarii. Astfel, in 1966 Parlamentul voteaza Cartea Alba a Imigratiei, care sustinea ca "imigratia aduce o contributie majora obiectivelor nationale de crestere a populatiei si avant economic". Noii veniti trebuiau sa faca fata economiei moderne a Canadei, de aceea au fost incurajati sa treaca oceanul doar lucratorii cu inalta calificare, inginerii, intelectualii. In 1976, s-a adoptat o noua Lege a Imigratiei, reformulata in 2002.
STRATEGIA IMIGRATIEI. In prezent, Canada practica o politica de imigrare preponderent economica. Sunt cautati specialistii in domeniile tehnologiei de varf. Selectia este destul de dura, aplicantii trebuind sa faca dovada cunostintelor lor de speci