În România, a hăitui ziarişti a devenit un sport naţional. În România de azi, a ataca ziarişti şi a căuta apropiaţi prin care poţi să-i loveşti, a devenit parte a unor înţelegeri la nivel mai mult decât înalt.

Azi, prieteni de-ai noştri, camarazi de peste 15 ani într-o luptă dinainte pierdută cu jegul politico-economic, au fost reţinuţi la Cluj într-o manieră dispreţuitoare şi revanşardă.

Ni s-a spus că sunt vinovaţi pentru toate relele lumii, mai mult, că sunt un grup. E adevărat, nu ştim să discutăm altfel, suntem ziarişti implicaţi în proiecte care, dinainte, înseamnă grupuri.

În România de azi, slugi economice şi turnători politici vin să rezolve de la bază spre vârf probleme pe care înalţi politicieni nu ştiu şi nu pot să le rezolve altfel, aşa încât trebuie să se folosească de ei.

De peste 16 ani n-am scris niciodată despre muşeţel sau manele, ci despre licitaţii trucate, parteneriate ascunse, politicieni, securişti şi înalţi poliţişti corupţi. Nu regretăm că nu ne place muşeţelul, ci doar că, deşi suntem virulenţi, n-am fost destul.

Ne vom reveni, promitem.

N-am avertizat niciodată pe nimeni asupra consecinţelor pe care pot să le aibă gesturile nebuneşti şi ceaţa de pe ochii revanşei. A-i pune pe Liviu Man şi restul colegilor noştri să răspundă acuzaţiilor unor delatori de joasă speţă – forţaţi de politicieni, securişti şi poliţişti de "înaltă" speţă – reprezintă, la prima vedere victoria lor. Nu vom paria pe ea.

Au avut loc percheziţii, pe baza unor turnătorii ordinare, şi la comanda unor centre de putere care demonstrează un jalnic cuplaj politico-poliţienesc.

Cu credinţa că nu suntem Răul şi cu convingerea că, asemenea colegilor noştri din presă înţelegem ce înseamnă onorabilitatea şi corectitudinea, ne vom întoarce.

Azi suntem noi, victime ale unor palme primite de la politicieni şi înalţi poliţişt