Nu as fi crezut ca, de saptamana trecuta, cand sugeram ca va aparea in curand un nou dusman colectiv, destinat sa fie invins de "fortele binelui" din Romania, solutia va aparea chiar in cateva zile. Ei bine, a aparut. Noul dusman colectiv al democratiei romanesti este Securitatea (sau Serviciile). El are toate caracteristicile raului: e puternic (fiindca este infiltrat atat de solid in societatea romaneasca), are intentii negative (daca vrea sa "planteze" ofiteri in Comisia Europeana), este combatut de Occident, e periculos pentru stat si democratie, e demonizat de presa si, poate cel mai important, e foarte greu de ucis. Recenta campanie de prezentare publica a dosarelor a demonstrat cat de dificil se ajunge la rezultate efective. Fosta securitate isi ingrasa propriul mit tocmai prin lipsa de succes a luptei impotriva sa. Rezumand efectele deconspirarilor, vedem ca politia politica a regimului Ceausescu a fost formata din Mona Musca si Dan Voiculescu. O astfel de concluzie e rizibila. Deci, se prefera concluzia alternativa ca Securitatea este inca vie si ca se opune eforturilor de a fi distrusa.
Teoria conform careia securitatea este inamicul intunecat, care va trebui rapus de un cavaler al dreptatii si adevarului, va avea succes dintr-un motiv simplu: e o teorie nefalsifiabila; e imposibil de combatut. Intrand in paradigma conspirationista care sta in spatele ideii, e greu sa accepti regulile simple ale lumii democratice occidentale, in care institutiile statului functioneaza, controlul serviciilor este real, un comunicat oficial e incontestabil si un atac fara dovezi nu e niciodata publicat intr-un ziar respectabil. Accepti mult mai usor ca securitatea poate fi, intr-adevar, peste tot, ca fostii informatori au devenit ofiteri acoperiti, ca partidele, presa si societatea civila sunt infiltrate de securisti, ca serviciile profita de orice portita pentru a-
