Nici un ministru nu protesteaza cand e numit, dar toti fac scandal cand sunt dati jos. Avem insa si o exceptie. Nici un ministru nu protesteaza cand e numit, dar toti fac scandal cand sunt dati jos. Avem insa si o exceptie.
Ministrul X a dat in judecata - la CEDO - Presedintia, Alianta, Magazinul din colt, Opozitia, Guvernul, Armata, Biserica si Oficiul pentru protectia Consumatorului, deoarece a fost mentinut ilegal timp de doi ani in functie, in ciuda nenumaratelor dovezi de incompetenta, indolenta, imoralitate si insolenta in forma clinica pe care le-a oferit. Poate ca ministrul s-ar fi resemnat sa-si scrie in fiecare saptamana demisia, asteptand fara speranta ca DNA-ul sa se sesizeze la macar una din reclamatiile de frauda si luare de mita ce i s-au adus, daca n-ar fi fost jignit grav de CNSAS si silit astfel sa apeleze la justitia de la Bruxelles.
La memoriul prin care dovedeste ca doamna ministru a trait cu securistul detasat pe langa familia sa pentru a-i corecta oribilele greseli de gramatica si de logica din informari, CNSAS-ul a raspuns ca doamna n-a facut politie politica. Dosarul de la CEDO dezvaluie insa clar o parte din intelegerile oneroase dintre Putere si Opozitie, intre care faptul ca domnul X a fost numit ministru in toate guvernarile, desi a avut intotdeauna rezervata o celula la un penitenciar de maxima securitate. Intr-un limbaj pe buna dreptate colorat, de natura a proba ca domnul X nu numai ca nu si-a uitat obarsia, dar ca activitatea parlamentara i-a rafinat, manca-ti-as, argumentele si dictionarul sunt incriminate deciziile presedintelui si ale premierului. Acestia invoca, pentru mentinerea sa in forma continuata in functie, protocolul Aliantei, cu toate ca vilele pe care si le-a cumparat din banii ministerului, precum si conturile in valuta de la principalele banci din Insulele Cayman i-ar fi dat dreptul sa fie retinut pen
