Fara indoiala, ultimele zile de octombrie ale lui 1956 au fost si vor ramane un reper in istoria Timisoarei. Revolta studentilor de atunci s-a constituit practic intr-o ultima incercare a unei generatii nascute si educate intr-o atmosfera politica si sociala nealterata de comunism de a se opune noului regim. Pentru ca multi dintre ei aveau parinti sau rude in inchisori, dar mai ales stimulati de evenimentele de la Budapesta, cativa studenti politehnisti au avut incredibilul curaj, dar si naivitatea sa creada ca pot schimba ceva in tara lor. Audienta de care s-a bucurat protestul in mediul universitar din capitala Banatului, dar si mobilizarea impresionanta de forte la care a recurs regimul Gheorghiu-Dej pentru a-l contracara i-a surprins pe initiatori. Aproape toti erau studenti in ultimul an, dar nu au ezitat sa-si riste viitorul pentru un ideal. Mai intai opt, apoi 24 de lideri ai miscarii au fost arestati si, in nici doua saptamani, au fost condamnati la inchisoare pentru ca au cerut retragerea trupelor sovietice din tara, renuntarea la cultul personalitatii, libertate de exprimare sau eliminarea cotelor impuse taranilor. Poate daca se limitau la revendicari sociale care ii priveau exclusiv pe ei, soarta le-ar fi fost mai blanda. Multi mai sperau inca in ajutorul puterilor occidentale, mai ales ca revolta maghiara se transformase in revolutie si aparuse speranta... Comunistii romani n-au stat, insa, la discutii si au inabusit revolta inainte de a lua amploare. Chiar daca dupa arestarea liderilor au iesit in strada mii de studenti, in urmatoarele zile si nopti toti au trecut prin purgatoriul anchetelor de la Becicherec, acolo unde au fost dusi de Securitate, pentru a nu-i "contamina" si pe alti timisoreni. Pentru multi dintre ei a urmat exmatricularea si o "bila neagra" la dosar care i-a urmarit toata viata. Evident, au fost si turnatori care au cedat presiunil