In dreptul orasului Corabia, la cativa kilometri de granita, pe teritoriul bulgaresc, se afla Milkovitsa. Aici oamenii injura, isi mana caii si nun-tesc pe romaneste. Mai toti se uita la Etno TV, caci se simt apropiati de muzica noastra populara. Pentru unii din sat, motivul pentru care inca se vorbeste romanes-te in zona este un adevarat mister. Traditia e, insa, pe cale de disparitie, noua generatie abia mai poate inga-na cateva cuvinte in limba doinelor. Cititi si: ● La Dunare pestele nu prea e pe-acasa ● De la suci la ""pasopt"" ● Sturioni contra aur ● Jurnal de Croaziera: Happy-end indian ● Blog Croaziera La cativa kilometri de granita, pe teritoriul bulgaresc, oamenii injura, isi mana caii si nuntesc pe romaneste. Traditia e insa pe cale de disparitie, noua generatie abia mai poate ingana cateva cuvinte in limba doinelor.
Cand ajungi in Milkovitsa, nici nu zici ca ai trecut Dunarea. Toata lumea intelege ce vorbesti, numai ca li se pare ciudat sa fie salutati in romaneste. Zambind, iti raspund in cele din urma cu un "Buna zaua". Cei batrani vorbesc de parca ar fi pe piciorul de plai romanesc, impletind vorbe vechi pe care azi le mai intalnim doar in dictionare.
MOSTENIRE. "De-a lungul istoriei, noi am avut de lucru cu rumani ai vostri, am invatat limba cand au fost alde batu (n.r. - "bunicii") copii, n-am invatat la scoala romaneste", isi mana linistit magarusul un batran cu ochi luminosi. Pentru alti "vlasi", asa cum isi spun vorbitorii de grai romanesc de aici, romana este o limba mai practica si mai "pasionala": "Mai repede ne batem nevestele pe romaneste decat in bulgareste", zice Klimen Bebev de 72 de ani, calare pe bicicleta. Si injuraturile ies altfel. "Tu-tâ curuâ ma-tii", rade mosneagul inveselit de exercitiu. Zice ca cei de pe malul stang al Dunarii au invatat limba asta "de cand ne-ati scapat de turci la Grivita". Se lauda ca in o
