Le mulţumesc colegilor mei jurnalişti că, înainte de toate, au rămas oameni, cu bune şi rele. Mulţi dintre ei au exultat la cascada de percheziţii, reţineri şi arestări. Mulţi dintre ei au lucrat alături de Liviu Man şi ceilalţi jurnalişti arestaţi, şi au învăţat ziaristică. De unde atâta ură însă, de unde nici un gram de prezumţie de nevinovăţie, de unde atacuri atât de dure de la nişte jurnalişti care au scris toată viaţa comunicate de presă? Au fost, sunt, ce-i drept, şi jurnalişti care au cerut alături de noi judecarea dreaptă a colegilor noştri , dar cu ei în libertate. Puţini ce-i drept. Dar câţi dintre ei, oare, din întreaga presă scrisă, audio-video au instrumentat vreodată un caz, care să devină o anchetă jurnalistică cu reverberaţii locale, regionale, naţionale şi de câteva ori, chiar depăşind graniţele României? Cu certitudine cei care ştiu ce înseamnă o sursă, care ştiu ce înseamnă documentarea, care ştiu ce înseamnă hărţuirea de către procurori şi în sălile de judecată, care ştiu ce înseamnă ameninţarea la telefon, direct, voalat, care ştiu ce-i puterea politică şi câte instrumente are ea pentru a te face să taci, aceia, şi nu toţi, au păstrat un echilibru în scriitura lor despre execuţia mediatică de la Cluj.

Sperăm ca astăzi, cei trei judecători din completul de judecată de la Curtea de Apel Cluj, care vor judeca acest caz unic în analele presei româneşti să decidă că înainte cu 60 de zile de intrarea în Europa există prezumţia de nevinovăţie, există probe şi de o parte şi de cealaltă, există şi procurori, dar şi avocaţi şi, mai ales, că judecarea în stare de libertate este singura soluţie echitabilă pentru un proces cu adevărat corect.

Aurelian GRAMA

P.S. În aceste zile, primarul DNA al municipiului Târgu Mureş în calitate de preşedinte al Partidului Democrat duce o campanie de presiuni asupra apropiaţilor pentru a reinventa nişte